Iosif Băcilă: Poezii

CUVINTE, PIETRE, OGLINZI

După moarte,vrem sau nu vrem,

Ne naştem mereu

În fiecare pagină de carte,

În fiecare cuvânt al lui Dumnezeu.

După moarte,vrem sau nu vrem,

Ne naştem tăcând

În fiecare oglindă a pietrei,

În fiecare strălumină a unui gând.

Ne naştem seminţe

Ieri, azi şi acum.

Între maluri de apă , în ţarini, pe drum

Ne naştem tăcere ori cânt dezlânat

La margini de doruri, la margini de sat.

Ne naştem iubire, cu-adevărat ;

Apoi, răsădim în suflete flori

Sub bolţi de luceferi şi privighetori!

După moarte, vrem sau nu vrem,

O stea căzătoare

Străfulgeră Ceruri, Carul Mic, Carul mare,

Şi peste o vreme-răspoimâine, târziu,

Oglinzile pietrei ne ştiu, nu ne ştiu…

_________________

BALADA GOSNEI

lui David Blidariu

Mai stăruie, poete, pe strunele-ţi târzii,

Deşi împovărate şi ne-nţelese chiar,

De aşteptare, prunii torc gânduri străvezii,

Iar ceasul din ştiubeie se încurcă-n minutar!

În noaptea asta calmă, ca un zâmbet suav,

Pe culmea dinspre dealul cu făloşiri de mire,

Părem striviţi de azurul iambului tău grav

Visând a neogoi şi-a vis de primenire.

Mai stăruie, poete, pe strunele-ţi târzii,

Căci dorurile, toate, prin prunduri se aştern,

Şi-n strălumina lunii, refă din noapte zi,

Din şopotul Nerganei un anotimp etern !

_________________

SAT NATAL

( Dalboşeţ)

Florinei

O viaţă întreagă

m-am lăudat

că sunt copilul unui sat.

Acum satul

mi-e copil,

mă îngeră, în vers tiptil.

Şi-i sufăr slova

în dor pătruns

şi-n întrebare, şi-n răspuns.

În lună, stele,

pietre, soare,

în pasărea pornind să zboare.

Eu mi-s poemul

nenumit,

El, poarta veşnică spre mit!

Vrere pe un mal înverzit

Hai

zdrumică-mă

cu podul palmei,

între două tăceri.

Hai

striveşte-mă

cu stelele cerului,

între mâine şi ieri.

Hai

zdrobeşte-mă

cu o uitare, alergând prin noroc.

Şi

Iartă-mi ochiul

Luminând printre pietre

Viaţă, moarte şi joc !

_________________

Drumul

Câtă mireasmă

se adună-ntr-o floare,

câtă fantasmă

în înserare, câtă durere

în dor, şi nu doare –

nu e nici rană,

nici vindecare !

Câtă-nsingurare-i

în depărtare,

de lacrimă, poate

de neîndurare,

de fulgere, ploaie,

de vânt, de ninsoare,

un fel de venire,

un fel de plecare.

Drumul ia forma

Carului Mare

piatra e drum

după cum se năzare;

eu vin sau mă duc,

trec de-o cărare

( merg chiar pe jos,

în patru picioare )

într-un cântec bătrân,

vers ori uitare ?!

IOSIF BĂCILĂ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: